„Să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte…” (Evrei 6:18)

     Situația în care te afli chiar acum ți se pare imposibilă? Ești gata să te dai bătut? N-o face! Emilie Batisse avea șaptezeci și nouă de ani când a fost rănită într-un accident, și nu se aștepta să mai trăiască. Când Norman Vincent Peale, autor și teolog american, s-a dus s-o viziteze, a observat un rând de cărți de poezie nou-nouțe, care nu fuseseră încă deschise. Când a întrebat-o ce e cu ele, ea a răspuns: „Iubesc poezia, dar pe acelea nu le-am citit… le păstrez pentru bătrânețe!” Doamna Batisse a trăit să citească acele cărți de multe ori, iar când a murit în cele din urmă, la nouăzeci și unu de ani, plănuia o călătorie în Europa. Nădejdea înseamnă să dorești ca ceva să devină realitate; credința înseamnă să fii convins că se va întâmpla! Nădejdea înseamnă să dorești ceva cu atâta disperare încât, în ciuda tuturor dovezilor contrare, continui să crezi în Dumnezeu pentru acel lucru. Și lucrul remarcabil este că actul de a spera produce o forță proprie, interioară. În Biblie, vei găsi doar cuvântul „nădejde” și înseamnă o încredere profundă în Dumnezeu, pe când speranța pare mai degrabă o visare. Când Universitatea Cornell a efectuat un studiu asupra efectelor speranței, Dr. Harold G. Wolff a făcut public faptul că oamenii cu speranță pot îndura poveri incredibile. Grupul pe care s-a făcut studiul era format din douăzeci și cinci de mii de prizonieri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Supuși la muncă forțată, mâncare proastă și mizerie, mulți au murit, în timp ce alții prezentau doar leziuni ușoare. Interviurile cu supraviețuitorii au dezvăluit o capacitate de a spera mult peste medie! Cum au reușit aceștia să-și păstreze nădejdea vie? Au desenat fetele cu care plănuiau să se căsătorească, au făcut planurile viitoarelor lor case, au conceput seminarii de gestionare a afacerilor… Nădejdea nu numai că i-a ținut în viață, dar i-a ținut și sănătoși! Acum putem înțelege mai bine de ce apostolul Pavel descrie nădejdea ca fiind „o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului” (Evrei 6:19). Așadar, fii un om plin de nădejde!